Afectiuni ale genunchiului la sportivi si ale coloanei vertebrale (lombosciatica, spondiloza cervicala, hernie de disc, fisuri ligamentare, fisura de menisc)

 

 

 

 

Afectiuni articulare si osoase: ale coloanei vertebrale, ale genunchiului, umarului, gleznei, cotului  etc.  (lombosciatica, spondiloza cervicala, hernie de disc, fisuri ligamentare, fisura de menisc, gonartroza)


Artrozele sunt artropatii care afectează articulaţiile periferice sau vertebrale, caracterizate morfopatologic prin leziuni regresive degenerative ale cartilajului hialin articular, cu interesarea osului subcondral, sinovialei şi ţesuturilor moi periarticulare caracterizate clinic prin dureri, deformări şi limitarea mişcărilor articulaţiilor respective.

Gonartroza

 

Gonartroza constituie localizarea reumatismului degenerativ la articulaţia genunchiului.
Gonartroza este una din cele mai frecvente forme de reumatism degenerativ. Deşi mai puţin severă decât coxartroza rămâne totuşi o afecţiune supărătoare, uneori chiar invalidantă.

Evolutia gonartrozei este lentă, dar progresivă cu degradarea tot mai accentuată a articulaţiei, permanetizarea durerilor, agravarea instabilităţi, deformarea genunchiului şi reducerea perimetrului de mers.

Vârsta este şi ea un factor de risc pentru progresia boli, la fel ca şi obezitatea; chiar gonartrozele cu evoluţia cea mai gravă şi rapidă pot evolua favorabil dacă sunt tratate corespunzător.

Artroza genunchiului este o problemă de sănătate importantă prin frecvența mare la populația de peste 40 de ani. Este caracterizată prin câteva elemente:

- afectează 25-30% din persoanele în vârstă de 45-64 de ani

- afectează 60% dintre persoanele > 65 de ani

Prevenirea gonartrozei are la bază cunoaşterea factorilor de risc şi favorizanţi. Este necesară instituirea cât mai devreme a măsurilor de educaţie, de modificarea stilului de viaţă.

Reflexoterapia si masajul terapeutic pentru gonartroza

• Are acţiune favorabilă asupra stări generale a pacientului, îmbunătăţirea somnului şi cu îndepărtarea oboseli musculare
• Are acţiune reflexogenă asupra organelor interne în suferinţă care este explicată prin mecanismul reflex. Prin execuţia manevrelor de masaj se produce  stimuli ai exteroceptorilor din tegument şi proprioceptorilor din: muşchii, tendoane, ligamente care sunt de diferite intensităţi şi pornesc pe calea neuronilor către SNC care de acolo transmit reflex către organele în suferinţă. 
Cele mai multe puncte reflexogene sunt în talpă, palmă si ureche.
• Masajul are si acţiune mecanică care duc la eliberarea unor substanţe metabolice care trec în circulaţia generală a sângelui si stimulează peristaltismul vaselor şi duce la resorbţia substanţei nocive din lichidele interstiţiale care sunt în exces în fibrele ţesutului conjunctiv de unde se duce la organele excretoare.

Alte remedii folosite în această boală sunt: bai cu plante, magnetoterapia, acupunctura şi presopunctura.

Mobilizarea articulaţiilor -  gimnastica medicala

 Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea gimnasticii medicale insotita de meditatia zambetului in cazul gonartrozei sunt:
 

·          mobilizarea articulaţiilor şi creşterea amplitudinii lor

·          dezvoltarea forţei musculare

·          restabilirea echilibrului psihic.

Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evoluţiei bolii şi de încadrarea raţională a metodelor de terapie alternativa în complexele de recuperare şi readaptare funcţională.

 

Coxartroza

 

 

Coxartroza este cunoscuta si sub numele de artroza soldului si reprezinta localizarea reumatismului degenerativ la articulatia soldului.

 Boala este una din cele mai des intalnite artroze, cu a anumita frecventa mai crescuta la barbati decat la femei. Apare mai frecvent dupa varsta de 50 de ani. 

Articulatia soldului la om indeplineste functii complexe, de suport a greutatii corporale, permitand in acelasi timp, deplasarea corpului.

In jurul acestei articulatii s-au dezvoltat cei mai puternici muschi, pentru a asigura stabilitatea perfecta, contentia suprafetelor osoase si mentinerea pozitiei verticale a corpului.

Asupra articulatiei coxofemurale actioneaza doua forte: greutatea corpului si forta musculara. Pentru ca solicitarea asupra articulatiei soldului sa fie minima, cele doua forte trebuie sa fie egale la acest nivel, ca si greutatea si contragreutatea ce se echilibreaza la nivelul cutitului unei balante. Modificarea unghiului de inclinatie al colului femural produce un dezechilibru al celor doua forte, fapt ce va mari solicitarea cartilajelor.

Observatiile clinice si examinarile histologice au dovedit ca presiunea exagerata si concentrata pe o zona a suprafetei articulare provoaca modificari patologice caracteristice coxartrozei.

 

Clasificarea coxartrozei:

 

I.  Coxartroze  primitive (idiopatice)

II. Coxartroze secundare - cu alterarea mecanicii articulare (modificari congenitale, modificari dobandite ale articulatiei soldului) sau fara alterarea mecanicii articulare (coxite infectioase, coxite reumatismale, sinovite).

Etiopatogenie - exista doua  forme de coxartroza:

a)   coxartroza senila , din cauza involutiei senescente a articulatiei, dar la care sunt intalniti si alti factori, mai frecvent metabolici (obezitate, diabet) sau profesionali (ortostatism prelungit).

b) coxartroza -  forma traumatica este explicata fie printr-un traumatism major (fractura de sold etc.) si mai putin prin actiunea unor microtraumatisme, fie prin unele anomalii congenitale preexistente, luxatii sau subluxatii congenitale

Coxartroza are importanta crescuta datorita frecventei si a potentialului invalidant pe care il poate avea. Primul simptom resimtit este durerea, care apare dupa efort prelungit, mers, ridicarea de pe scaun, coborarea scarilor si dispare, sau scade in intensitate in pozitia culcat. Este localizata in regiunea inghinala si poate iradia in zona fesiera, coapsa si genunchi.


In cazuri mai avansate de coxartroza, dupa durerea de sold, poate sa apara schiopatarea si senzatia de instabilitate a soldului, precum si limitarea mobilitatii articulare, care accentueaza deficitul de mers, de urcare-coborare, asezare "picior peste picior". Poate sa apara o atitudine vicioasa cu flectarea coapsei pe bazin, rotatie externa si adductie.

Metodele de terapie alternative: acupunctura, reflexoterapie, gimnastica medicala, terapia cu plante sunt bine receptionate şi tolerate de pacienţi pentru starea de bine pe care o degajă şi modul în care, corectând dezechilibrul, se îmbunătăţeşte funcţionalitatea.

 

 

Lombosciatica

 

Durerile de spate, mai putin intense, carora nu le dam importanta sint semne de avertisment care anunta instalarea bolii discale intr-o faza incipienta. Cauzele sint de cele mai multe ori pozitiile vicioase in munca, ridicarea greutatilor in pozitii nerecomandate. In plus, miscarile incorect realizate zi de zi solicita la maximum inelul fibros al discului intervertebral si acesta se poate fisura. Boala discului vertebral evolueaza in mai multe etape. Printre primele se numara lombosciatica. Desi acest diagnostic este pus din timp, adesea pacientii ignora sfaturile specialistilor. Astfel, ajung la cunoscuta hernie de disc.

Evolutia bolii discale are loc in mai multe stadii, unul dintre acestea fiind lombosciatica. Din ce in ce mai frecventa, mai ales in rindul populatiei cu virste relativ tinere, lombosciatica se manifesta prin dureri simultane in regiunea lombara (in zona inferioara a spatelui), iradiind de-a lungul membrului inferior pe fata posterioara a coapsei si gambei, extinzindu-se uneori in directia halucelui (degetul mare) sau degetului 5 (degetul mic). Si, chiar daca pare greu de crezut,  bolnavul de lombosciatica poate duce o viata normala fara sa recurga la interventia chirurgicala cu conditia schimbarii stilului de viata si aplicarii tratamentului recomandat de medic.

Repausul ideal in cazul lombosciaticii este pozitia cea mai putin dureroasa, pozitie care de identifica in cadrul primei sedinte de diagnostic si care combate formarea de noi curburi la nivelul coloanei, relaxeaza in acelasi timp musculatura contractata si scade presiunea asupra discului si radacinilor nervului sciatic, e,  prin marirea spatiilor posterioare de unde ies acestea.

O atentie deosebita trebuie acordata bolnavilor cu lombosciatica care concemitent prezinta si obezitate  si care trebuie sa respecte o dieta in care sa predomine fructele, vegetalele si cerealele inegrale, deoarece fiecare kilogram in plus apasa uneori cu forte de zeci de kilograme pe discul degradat si implicit pe radacinile nervoase.


Durerea reprezinta simptomul de disconfort major al bolnavului cu lombosciatica aceasta reducandu-se progresiv odata cu vindecarea discului si scaderea contracturii musculare. A trata numai durerea fara a combate solicitarea mecanica a coloanei si contractura musculara si fara a schimba stilul de viata nu asigura vindecarea discului, expunand pe bolnav la recidive serioase, care pot genera aparitia herniilor de disc.

Durerea este un avertisment in marea majoritate a cazurilor anuntand ca discul nu si-a restabilit functiunea. Daca insa s-a neglijat tratamentul din primele ore ale aparitiei crizei de lumbago, repararea discului se face intr-un interval dublu, fata de evolutia normala iar durerea isi va prelungi durata.

Unii bolnavi, mai ales cei irascibili si deprimati, isi amplifica suferinta, concentrandu-se numai asupra acestor senzatii. Astfel tratamentele se incep cu o echilibrare psiho-emotionala, restabilirea echilibrului psihic indepartand totodata aceste senzatii. 

 

 

Spondiloza cervicală

 

 

Spondiloza cervicală este o afecţiune degenerativă a vertebrelor şi discurilor intervertebrale din regiunea gâtului (coloana cervicală), manifestată tipic prin dureri în zona cefei şi umerilor, asociat sau nu cu simptome neurologice datorate compresiunilor nervoase.

Fara tratament, semnele si simptomele spondilozei cervicale pot scadea in intensitate sau sa se mentina constante. Uneori, siptomele pot de asemenea sa se inrautateasca. Scopul tratamentelor posibile este sa scada sau sa elimine durerea si sa previna orice leziune permanenta, ireversibila a structurilor nervoase.

 Manifestările spondilozei cervicale cuprind: rigiditatea gâtului (care se agravează în timp), dureri, slăbiciune, amorţeli, senzatie de arsura în zona cefei, umerilor şi membrelor superioare, dureri de cap. De obicei, simptomele sunt agravate de anumite poziţii şi se datorează compresiunilor nervoase.

 

O manifestare rară a spondilozei cervicale este insuficienţa circulatorie vertebro-bazilară, o boală datorată aterosclerozei, dar care, ocazional, poate apărea şi prin compresia cauzată de osteofite.

Pentru diagnosticarea spondilozei cervicale in mod curent se efectuează o radiografie a coloanei cervicale însă investigaţia imagistica precisă este tomografia computerizate cu substanta de contrast sau RMN.

 Tratamentul pentru spondiloza cervicala depinde de severitatea semnelor si a simptomelor. Scopul tratamentului este de a calma durerea, de a va ajuta in mentinerea activitatilor zilnice obisnuite si de prevenire a prejudiciului permanent al nervilor si a coloanei vertebrale.

Acupunctura in cazul spondilozei cervicale reprezintă metoda de tratament ce tine de medicina traditionala orientala, face parte din categoria metodelor naturale, pentru ca nu foloseste substante straine organismului pentru a masca simptome sau a inlatura factori externi patogeni. Ea se bazeaza pe modificarea reactivitatii organismului si intarirea rezistentei la factori de mediu pentru a conduce la vindecare.

Gimnastica medicală pentru spondiloza cervicală cuprinde exercitii specifice pentru a ajuta la intinderea si consolidarea muschilor de la nivelul gatului si umerilor. Unele persoane cu spondiloza cervicala trebuie sa faca tractiuni pentru a mari spatiul in care se afla presate radacinile nervoase.

Tratamentul prin acupunctura este foarte eficient in spondiloza cervicala si amelioreaza atat manifestarile de baza cat si complicatiile.

Cu cat spondiloza cervicala este mai veche si pacientul mai varstnic sau cu o patologie mai complexa, cu atat tratamentul se prelungeste, dar circa 85 - 90% dintre pacienti inregistreaza ameliorari bune si foarte bune chiar de la primele sedinte de acupunctura.


De obicei migrenele, ametelile si limitarea miscarilor coloanei cervicale sunt primele simptome care dispar, cele mai persistente fiind in general simptomele cele mai vechi.

Un alt element interesant in tratamentul prin acupunctura  este ca dupa primele sedinte de acupunctura pacientul remarca disparitia unor simptome care nu sunt legate de spondiloza cervicala: constipatie, insomnie, depresie etc.. Explicatia este oferita de insusi modul de actiune al acupuncturii, care urmareste corectarea disfunctiei energetice ce sta la baza simptomatologiei. Restabilind echilibrul energetic, se corecteaza si alte probleme de sanatate cauzate de acelasi dezechilibru care a dus si la probleme de coloana cervicala.

 

    Hernia de disc  

Hernia de disc  

     

Hernia de disc, cunoscuta si sub numele de ruptura a discului intervertebral, este o afectiune prin care o parte din discul intervertebral apasa elementele anatomice din canalul spinal (radacinile nervoase si maduva spinarii).

 

Acest lucru se intampla atunci cand inelul fibros care mentine discul pe loc se rupe, permitand nucleului central sa alunece in afara. Rezultatul este hernierea nucleului pulpos in canalul spinal.

 

Hernia de disc poate aparea in orice parte a coloanei vertebrale, de cele mai multe ori la nivelul inferior al coloanei (lombar). Uneori hernia de disc apare la nivelul gatului (cervical) si mai rar toracic. Cele mai frecvente hernii de disc sunt intalnite in portiunea inferioara a coloanei lombare, la nivelul discurilor L4 si L5.

 

Protruzia discala este o alunecare unilaterala a discului spre canalul spinal si radacina nervoasa, cauzand durere, amorteala si slabiciune musculara pe acea radacina nervoasa pe care o afecteaza.

 

Cand aceste discuri se deterioreaza simptomele care apar sunt: durere, amorteala, slabiciune musculara, paralizie.

Daca hernia de disc este in regiunea lombara poate cauza sciatica, datorita iritării rădăcinilor nervului sciatic. Pacientii cu hernie de disc la nivelul L3-L5 (au afectati genunchii si picioarele) au o sansa mare de a suferi si de performate sexuale scazute (disfunctii erectile).

 

Degenerarea discurilor intervertebrale se produce pentru ca musculatura vertebrala isi pierde tonusul si nu mai sustine coloana vertebrala.

 

Tonusul musculaturii scade in timp daca sunt efectuate eforturi intense fara sa fie pregatita musculatura inainte sau dupa perioade lungi de sedentarism. Surplusul de greutate constituie o alta cauza a herniilor de disc, mai ales din cauza presiunii care se exercita asupra coloanei vertebrale, orice surplus de greutate reprezentand un efort suplimentar al organismului pentru mentinerea unei pozitii adecvate si pentru desfasurarea functiilor sale.

 

Intrucat coloana vertebrala nu mai este sustinuta adecvat, vertebrele se apropie tasand discurile intervertebrale. Presiunea exercitata asupra vaselor de sange incetineste activitatea metabolismului local, ceea ce va produce in timp deshidratarea discurilor. Daca se mentine ritmul de scadere a tonusului muscular cedeaza si ligamentele vertebrale, instalandu-se hernia de disc.

 

Din aceste motive tratamentul discopatiei lombare prin acupunctura implica in primul rand redobandirea  tonusului muscular pentru a permite vertebrelor sa revina la pozitia initiala.

 

 

Leziuni ligamentare si ale meniscului

 

Genunchiul este cea mai mare articulatie importanta a corpului. Prin pozitia sa, prin rolul sau in biomecanica statica si dinamica a membrului inferior, ca si prin slaba sa acoperire cu tesuturi moi, el este deosebit de predispus si vulnerabil atat la traumatismele directe, cit si la cele indirecte. Genunchiul sufera si in cazul unor imobilizari impuse de tratamentul anumitor afectiuni sau traumatisme.

La genunchi întâlnim toate tipurile de traumatisme şi lezări a tuturor tipurilor de structuri articulare.

Ligamentele colaterale sunt structuri ale genunchiului lezate frecvent. Afectarea lor presupune exercitarea unei forte importante, precum o cazatura la schi sau un impact direct la nivelul partii laterale a piciorului.

Exista doua ligamente colaterale, unul de fiecare parte a genunchiului, care limiteaza miscarile laterale la acest nivel. Ligamentul colateral medial (LCM) se afla pe partea interna a genunchiului, vecin cu genunchiul alaturat, iar ligamentul colateral lateral ( LCL) pe partea opusa, in exterior.

Ligamentele colaterale, alaturi de ligamentul incrucisat posterior, nu permit tibiei sa se deplaseze posterior pe femur. Ligamentul colateral medial reduce rotatia tibiei pe femur.

Daca o forta puternica determina intinderea acestor ligamente, ele se pot rupe. Ruptura poate sa apara in regiunea de mijloc sau la oricare dintre capete, acolo unde se fixeaza la nivelul osului. Daca impactul este foarte puternic, pot sa apara leziuni si la nivelul altor structuri ale genunchiului. Cea mai frecventa combinatie este ruptura LCM si cea a ligamentului incrucisat anterior.

Ligamentul incrucisat anterior este de cele mai multe ori intins, rasucit printr-o miscare brusca de torsiune (de exemplu, picioarele sunt asezate intr-o pozitie iar genunchii  sunt rasuciti in partea opusa).

 



Ligamentul incrucisat posterior este lezat in mod frecvent de un impact direct, cum ar fi un accident de masina sau la fotbal.


Leziunea ligamentelor incrucisate poate sa nu determine durere. Mai degraba pacientul poate sa auda un zgomot pocnit in articulatie iar piciorul se indoaie la tentativa de a sta in ortostatism (in picioare). O rezonanta magnetica imagistica detecteaza ruptura completa a ligamentelor sau o ruptura de menisc partiala sau totala.

Meniscul (din lb. greaca meniskos = mica luna) este o lama a cartilagiul situata  intre femur si tibie. Contribuie la mobilitatea genunchiului în timpul unei flexiuni-extinderi a piciorului. Când un soc serios loveste genunchiul, care este una dintre articulatiile cele mai importante si mai complexe ale corpului, se produce o ruptura în unul dintre cele doua meniscuri.         

Majoritatea leziunilor meniscului sunt însotite de sângerare a articulatiei. Cealaltă cauza majora este hidartroza, cauzata de vârsta.

Ruptura de menisc este un accident survenit pe o meniscopatie preexistenta care a creat o degenerescenta, cu sau fara depunere de calcar. Se poate prezenta ca ruptura longitudinala completa (care este caracteristica mai ales meniscului extern) sau ca ruptura oblica sau combinata cu dezinsertie.

La o fisura sau ruptura, se poate recomanda pacientului efectuarea unui tratament de acupunctura si  Kinesio Taping pentru fortificarea muschilor inconjuratori si refacerea functionalitatii ligamentului sau a meniscului.  

Unul din cele mai importante elemente in recuperarea cat mai rapida si completa in cazul in care s-a efectuat deja interventia chirurgicala asupra ligamentului sau meniscului  sunt terapii de tipul acupuncturii, reflexoterapiei, masajul terapeutic, Kinesio Taping si gimnastica medicala, aceste metode reducand de 2-3 ori perioada de refacere completa.

Particularitatea recuperarii consta in strinsa interdependenta dintre functia articulara si valoarea anatomo-functionala a musculaturii sale.

Recuperare medicala sportivi

 

Domeniul recuperarii sportive este foarte larg prin natura sa, insa exista principii de baza, metode si tehnici care se pot aplica intr-o mare varietate de situatii din patologia traumatica sportiva, indeosebi a sistemului musculo-scheletic. 

 

Vindecarea afectiunilor sportive se efectueaza imediat dupa aparitia lor. Magnetoterapia, reflexoterapia si acupunctura su jok sunt metodele cele mai rapide si eficiente in vindecarea si recuperarea totala a sportivului. Eficienta se observa inca de la prima sedinta de tratament, prin scaderea semnificativa a durerii si refacerea mobilitatii articulare. Recuperarea leziunilor sportive trebuie instituita cat mai precoce posibil, dupa ameliorarea durerii si a leziunilor acute si are ca obiective: refacerea functionala cat mai completa, prin ameliorarea mobilitatii, flexibilitatii, fortei si rezistentei musculare.
    
Mobilitatea, flexibilitatea si echilibrul muscular: toate aceste obiective pot fi usurate in programul de recuperare a sportivilor. In functie de tipul leziunii, mobilitatea poate sa necesite protectie in stadiile initiale (doar miscari pasive si limitate), in schimb daca este tolerata, trebuie dusa la amplitudine completa. Mobilizarea articulara asigura nutritia cartilajului articular prin presiune hidrostatica, previne contracararea tesuturilor moi si asigura proprioceptia articulara si feedback-ul muscular.
    
Antrenamentul de forta al sportivilor poate fi inceput precoce, progresand pe masura vindecarii leziunii si cresterii mobilitatii articulare.  Cresterea fortei musculare  permite refacerea precoce a functiei si performantei sportivilor.

Patologia sportiva la nivelul genunchiului se ocupă de prevenirea şi tratarea afectiunilor determinate de agenţii mecanici, fizici, chimici şi care interesează scheletul, articulaţiile, musculatura sau vasele si nervii articulatiei genunchiului,accidente care se produc in timpul desfasurarii unor activitati sportive.

Leziunile genunchiului apar prin suprasolicitarea în cadrul practicarii sporturilor de performanta sau a activităților fizice intensive, dar și în mod acut în urma unei cazaturi sau in urma unei miscari gresite. Nu doar leziunile ci si artrita sau rigidizarea anumitor tesuturi datorita varstei înaintate pot provoca dureri si reduce functionalitatea genunchilor.

 

Printre cele mai frecvente leziuni ale genunchilor, cu care se confrunta sportivii, se numara leziunile ligamentelor încrucisate, leziunile ligamentelor colaterale, leziunile cartilajului articular si leziunile meniscului. Simptomele se manifesta prin durere și mobilitate redusa, dar mai ales prin resimtirea mai mult sau mai putin puternica a instabilitatii articulatiei genunchiului.

Inapoi la pagina anterioara

"Dacă o cale e mai bună decât alta, fii sigur că e calea naturii."
Aristotel