Afecţiuni osteo-musculo-articulare

 Afecţiuni osteo-musculo-articulare:

 

artrite, artroze, tendinite, contuzii, pinteni calcaneeni, hernie de disc, spondiloza cervicală, lombosciatică, scolioză, osteoporoză, rahitism, torticolis, contracturi musculare; recuperare rapidă după accidente; scăderea duratei de refacere după fracturii, entorse, luxaţiii.



Artrozele sunt artropatii care afectează articulaţiile periferice sau vertebrale, caracterizate morfopatologic prin leziuni regresive degenerative ale cartilajului hialin articular, cu interesarea osului subcondral, sinovialei şi ţesuturilor moi periarticulare caracterizate clinic prin dureri, deformări şi limitarea mişcărilor articulaţiilor respective.

Gonartroza

 

Gonartroza constituie localizarea reumatismului degenerativ la articulaţia genunchiului.
Gonartroza este una din cele mai frecvente forme de reumatism degenerativ. Deşi mai puţin severă decât coxartroza rămâne totuşi o afecţiune supărătoare, uneori chiar invalidantă.

Evolutia gonartrozei este lentă, dar progresivă cu degradarea tot mai accentuată a articulaţiei, permanetizarea durerilor, agravarea instabilităţi, deformarea genunchiului şi reducerea perimetrului de mers.

Vârsta este şi ea un factor de risc pentru progresia boli, la fel ca şi obezitatea; chiar gonartrozele cu evoluţia cea mai gravă şi rapidă pot evolua favorabil dacă sunt tratate corespunzător.

Artroza genunchiului este o problemă de sănătate importantă prin frecvența mare la populația de peste 40 de ani. Este caracterizată prin câteva elemente:

- afectează 25-30% din persoanele în vârstă de 45-64 de ani

- afectează 60% dintre persoanele > 65 de ani

Prevenirea gonartrozei are la bază cunoaşterea factorilor de risc şi favorizanţi. Este necesară instituirea cât mai devreme a măsurilor de educaţie, de modificarea stilului de viaţă.

Reflexoterapia si masajul terapeutic pentru gonartroza

• Are acţiune favorabilă asupra stări generale a pacientului, îmbunătăţirea somnului şi cu îndepărtarea oboseli musculare
• Are acţiune reflexogenă asupra organelor interne în suferinţă care este explicată prin mecanismul reflex. Prin execuţia manevrelor de masaj se produce  stimuli ai exteroceptorilor din tegument şi proprioceptorilor din: muşchii, tendoane, ligamente care sunt de diferite intensităţi şi pornesc pe calea neuronilor către SNC care de acolo transmit reflex către organele în suferinţă. 
Cele mai multe puncte reflexogene sunt în talpă, palmă si ureche.
• Masajul are si acţiune mecanică care duc la eliberarea unor substanţe metabolice care trec în circulaţia generală a sângelui si stimulează peristaltismul vaselor şi duce la resorbţia substanţei nocive din lichidele interstiţiale care sunt în exces în fibrele ţesutului conjunctiv de unde se duce la organele excretoare.

Alte remedii folosite în această boală sunt: bai cu plante, magnetoterapia, acupunctura şi presopunctura.

Mobilizarea articulaţiilor -  gimnastica medicala

 Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea gimnasticii medicale insotita de meditatia zambetului in cazul gonartrozei sunt:
 

·          mobilizarea articulaţiilor şi creşterea amplitudinii lor

·          dezvoltarea forţei musculare

·          restabilirea echilibrului psihic.

Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evoluţiei bolii şi de încadrarea raţională a metodelor de terapie alternativa în complexele de recuperare şi readaptare funcţională.

 

Coxartroza

 

 

Coxartroza este cunoscuta si sub numele de artroza soldului si reprezinta localizarea reumatismului degenerativ la articulatia soldului.

 Boala este una din cele mai des intalnite artroze, cu a anumita frecventa mai crescuta la barbati decat la femei. Apare mai frecvent dupa varsta de 50 de ani. 

Articulatia soldului la om indeplineste functii complexe, de suport a greutatii corporale, permitand in acelasi timp, deplasarea corpului.

In jurul acestei articulatii s-au dezvoltat cei mai puternici muschi, pentru a asigura stabilitatea perfecta, contentia suprafetelor osoase si mentinerea pozitiei verticale a corpului.

Asupra articulatiei coxofemurale actioneaza doua forte: greutatea corpului si forta musculara. Pentru ca solicitarea asupra articulatiei soldului sa fie minima, cele doua forte trebuie sa fie egale la acest nivel, ca si greutatea si contragreutatea ce se echilibreaza la nivelul cutitului unei balante. Modificarea unghiului de inclinatie al colului femural produce un dezechilibru al celor doua forte, fapt ce va mari solicitarea cartilajelor.

Observatiile clinice si examinarile histologice au dovedit ca presiunea exagerata si concentrata pe o zona a suprafetei articulare provoaca modificari patologice caracteristice coxartrozei.

 

Clasificarea coxartrozei:

 

I.  Coxartroze  primitive (idiopatice)

II. Coxartroze secundare - cu alterarea mecanicii articulare (modificari congenitale, modificari dobandite ale articulatiei soldului) sau fara alterarea mecanicii articulare (coxite infectioase, coxite reumatismale, sinovite).

Etiopatogenie - exista doua  forme de coxartroza:

a)   coxartroza senila , din cauza involutiei senescente a articulatiei, dar la care sunt intalniti si alti factori, mai frecvent metabolici (obezitate, diabet) sau profesionali (ortostatism prelungit).

b) coxartroza -  forma traumatica este explicata fie printr-un traumatism major (fractura de sold etc.) si mai putin prin actiunea unor microtraumatisme, fie prin unele anomalii congenitale preexistente, luxatii sau subluxatii congenitale

Coxartroza are importanta crescuta datorita frecventei si a potentialului invalidant pe care il poate avea. Primul simptom resimtit este durerea, care apare dupa efort prelungit, mers, ridicarea de pe scaun, coborarea scarilor si dispare, sau scade in intensitate in pozitia culcat. Este localizata in regiunea inghinala si poate iradia in zona fesiera, coapsa si genunchi.


In cazuri mai avansate de coxartroza, dupa durerea de sold, poate sa apara schiopatarea si senzatia de instabilitate a soldului, precum si limitarea mobilitatii articulare, care accentueaza deficitul de mers, de urcare-coborare, asezare "picior peste picior". Poate sa apara o atitudine vicioasa cu flectarea coapsei pe bazin, rotatie externa si adductie.

Metodele de terapie alternative: acupunctura, reflexoterapie, gimnastica medicala, terapia cu plante sunt bine receptionate şi tolerate de pacienţi pentru starea de bine pe care o degajă şi modul în care, corectând dezechilibrul, se îmbunătăţeşte funcţionalitatea.

 

Lombosciatica

 

Lombosciatica reprezinta durerea lombara cu debut brutal, cu limitarea severa a miscarii si afectarea sensibilitatii in dermatomul corespunzator a radacinii afectate cu sau fara deficit motor 

 Jonctiunea dorsolombara si segmentul lombar sunt zonele cele mai expuse unor solicitari mecanice.Tabloul clinic al lombosciaticii de cauza mecanica, in special prin hernie de disc este dominat de durere cu urmatoarele caracteristici:

- debut brusc in timpul efortului sau la cateva ore dupa efort si iradiaza in membrul inferior pe traiectul nervului sciatic.

- este agravata de miscari in anumite pozitii, de tuse, stranut, defecatie.

 Poate fi insotita de tulburari de sensibilitate de parestezii, hipoestezie sau chiar anestezie pe traiectul nervului afectat .

In timp, pot aparea slabiciuni cu hipotrofie musculara. Examenul fizic al bolnavului evidentiaza atitudine antalgica, trunchiul fiind inclinat in partea opusa celei dureroase, scolioza concava de partea suferinda,

stergerea lordozei, contractura unilaterala a musculaturii paravertebrale lombare. 

 Lombosciatica din stenoza de canal spinal se aracterizeaza prin durere in regiunea lombara si in coapsa, gamba, picior care se amelioreaza la mers. 

 Lombosciatica hiperalgica rebela la tratamentul conservator efectuat intensiv, lombosciatica prelungita (3 – 6  luni),  sciatica paralizanta si cu tulburari sfincteriene (sindrom de coada de cal) reprezinta indicatii de acupunctura.

 Durerile de spate din regiunea lombara, mai putin intense, carora nu le dam importanta sint semne de avertisment care anunta instalarea lombosciaticii intr-o faza incipienta. Cauzele sunt de cele mai multe ori pozitiile vicioase in munca, ridicarea greutatilor in pozitii nerecomandate. In plus, miscarile incorect realizate zi de zi solicita la maximum inelul fibros al discului intervertebral lombar si acesta se poate fisura.

 Lombosciatica evolueaza in mai multe etape. Desi diagnosticul de lombosciatica este pus din timp, adesea pacientii ignora sfaturile specialistilor. Astfel, ajung la cunoscuta hernie de disc.

 Lombosciatica este din ce in ce mai frecventa, mai ales in randul populatiei cu varste relativ tinere. Lombosciatica se manifesta prin dureri simultane in regiunea lombara (in zona inferioara a spatelui), iradiind de-a lungul membrului inferior pe fata posterioara a coapsei si gambei, extinzindu-se uneori in directia halucelui (degetul mare) sau degetului 5 (degetul mic). Si, chiar daca pare greu de crezut,  bolnavul de lombosciatica poate duce o viata normala fara sa recurga la interventia chirurgicala cu conditia schimbarii stilului de viata si aplicarii tratamentului recomandat de medic.

 Repausul ideal in cazul lombosciaticii este pozitia cea mai putin dureroasa, pozitie care de identifica in cadrul primei sedinte de diagnostic si care combate formarea de noi curburi la nivelul coloanei, relaxeaza in acelasi timp musculatura contractata si scade presiunea asupra discului si radacinilor nervului sciatic prin marirea spatiilor posterioare de unde ies acestea.

 O atentie deosebita trebuie acordata bolnavilor cu lombosciatica care concemitent prezinta si obezitate  si care trebuie sa respecte o dieta in care sa predomine fructele, vegetalele si cerealele inegrale, deoarece fiecare kilogram in plus apasa uneori cu forte de zeci de kilograme pe discul degradat si implicit pe radacinile nervoase.

Durerea lombara reprezinta simptomul de disconfort major al bolnavului cu lombosciatica aceasta reducandu-se progresiv odata cu vindecarea discului si scaderea contracturii musculare. A trata numai durerea fara a combate solicitarea mecanica a coloanei si contractura musculara si fara a schimba stilul de viata nu asigura vindecarea discului, expunand pe bolnav la recidive serioase, care pot genera aparitia herniilor de disc. 

Durerea este un avertisment in marea majoritate a cazurilor anuntand ca discul nu si-a restabilit functiunea. Daca insa s-a neglijat tratamentul din primele ore ale aparitiei crizei de lombosciatica, repararea discului se face intr-un interval mai mare de timp, fata de evolutia normala, iar durerea lombara isi va prelungi durata.

Unii bolnavi, mai ales cei irascibili si deprimati, isi amplifica suferinta, concentrandu-se numai asupra acestor senzatii. Astfel tratamentele se incep cu o echilibrare psiho-emotionala, restabilirea echilibrului

psihic indepartand totodata aceste senzatii.

 Ce trebuie sa faca un bolnav de lombosciatica ?

 Profilaxia lombosciaticii este conditionata de cunoasterea primelor semne manifestate prin durerea acuta lombara dupa efort. micile dureri lombare" sunt semne de avertisment, care anunta o suprasolicitare a discului, cauzata in cea mai mare parte de pozitiile vicioase in munca sau de nerespectarea repausului in conditii fiziologice a coloanei vertebrale lombare.

 Din schemele prezentate se pot retine erori frecvente,  atit la ridicarea greutatilor si chiar a repausului pe scaun, care pot fi evitate cu usurinta. Lombosciatica, este  in principal cauza durerilor de spate, se constituie in timp ca urmare a repetarii unor miscari nefiziologice, care suprasolicita discul.

 Sfaturi pentru bolnavii cu lombosciatica vertebrala, sau cu hernie de disc: sa nu ridice greutati de jos decat in pozitia cu genunchii indoiti si coloana neflectata (cat mai dreapta); sa evite pe cat posibil transportul greutatilor in spate, care maresc solicitarea discurilor intervertebrale lombare; sa practice in fiecare zi gimnastica medicala de 10-15 minute dimineata si la sfarsitul programului; sa evite ingrasarea, respectand dieta conform sezonului si efortului fizic pe  care-l practica; sa se adreseze medicului la primele semne dureroase localizate in regiunea lombara; daca a aparut dupa un efort criza acuta de lombosciatica, sa solicite si sa consulte imediat medicul.

 

 Spondiloza cervicală

 

Spondiloza cervicală este o afecţiune degenerativă a vertebrelor şi discurilor intervertebrale din regiunea gâtului (coloana cervicală), manifestată tipic prin dureri în zona cefei şi umerilor, asociat sau nu cu simptome neurologice datorate compresiunilor nervoase.

Fara tratament, semnele si simptomele spondilozei cervicale pot scadea in intensitate sau sa se mentina constante. Uneori, siptomele pot de asemenea sa se inrautateasca. Scopul tratamentelor posibile este sa scada sau sa elimine durerea si sa previna orice leziune permanenta, ireversibila a structurilor nervoase.

 Manifestările spondilozei cervicale cuprind: rigiditatea gâtului (care se agravează în timp), dureri, slăbiciune, amorţeli, senzatie de arsura în zona cefei, umerilor şi membrelor superioare, dureri de cap. De obicei, simptomele sunt agravate de anumite poziţii şi se datorează compresiunilor nervoase.

 

O manifestare rară a spondilozei cervicale este insuficienţa circulatorie vertebro-bazilară, o boală datorată aterosclerozei, dar care, ocazional, poate apărea şi prin compresia cauzată de osteofite.

Pentru diagnosticarea spondilozei cervicale in mod curent se efectuează o radiografie a coloanei cervicale însă investigaţia imagistica precisă este tomografia computerizate cu substanta de contrast sau RMN.

 Tratamentul pentru spondiloza cervicala depinde de severitatea semnelor si a simptomelor. Scopul tratamentului este de a calma durerea, de a va ajuta in mentinerea activitatilor zilnice obisnuite si de prevenire a prejudiciului permanent al nervilor si a coloanei vertebrale.

Inapoi la pagina anterioara

"Dacă o cale e mai bună decât alta, fii sigur că e calea naturii."
Aristotel