Fitoterapia si Moxibustia

Centrul Medical Tadlife Timisoara

 

Fitoterapia - utilizarea plantelor medicinale în scop terapeutic - are o vechime de mii de ani şi o eficienţă deja dovedită. Fitoterapia, ca şi medicina tradiţională chineză, utilizează produsele naturiste sub formă de celule stem , în care substanţele biologic active acţionează sinergic.

Fitoterapia face parte din categoria terapii alternative.       
Pentru a obține efectul maxim al substanțelor care se găsesc în plantele medicinale se pot utiliza diferite procedee de preparare, cum ar fi infuzia, decoctul, maceratul. Fitoterapia modernă studiază compoziţia chimică a plantelor în laboratoarele farmaceutice şi argumentează ştiinţific utilizările tradiţionale ale unor plante. Tratamentul cu produse naturistefitoterapia, dă rezultate foarte bune în afecţiunile uşoare, funcţionale sau în stadiile incipiente ale bolilor. În bolile cronice, în care a apărut deja afectarea organică, fitoterapia are un rol adjuvant şi poate contribui la o parţială reversibilitate a simptomelor sau leziunilor.

Efectele fitoterapeutice ale plantelor se instalează în timp şi necesită o administrare prelungită - de la 2-3 săptămâni la câteva luni, în funcţie de gravitatea şi vechimea bolii, reactivitatea organismului şi perseverenţa bolnavului în a urma tratamentul. În cazul bolilor foarte grave, tratamentul fitoterapuetic poate dura şi 2-3 ani, urmând o schemă terapeutică indicată de medic. Separarea de natură aduce un sentiment de înstrăinare şi este începutul bolilor fizice si emoţionale.

Tratamentul pentru obezitate in medicina alternativa, restabileste echilibrul endocrin si metabolic si normalizeaza functiile organelor si ale sistemelor afectate, ceea ce reduce surplusul de tesut adipos si ajuta pacientul sa slabeasca sanatos.                                                                      

Tratamentul fitoterapeutic are menirea să restabilească echilibrul dintre om şi univers, existent la un moment dat. 

Pentru a obţine vindecarea, pacientul trebuie să respecte indicatiile fitoterapeutice si sa se trateze singur mai departe, reintrând în armonia cu natura.

Gemoterapia - terapia cu celule stem vegetale

Ca si cele animale si umane, celulele stem vegetale au capacitatea de a da nastere mai multor tipuri de celule. Cu ajutorul celulelor stem vegetale, tesuturile corporale se vor regenera permanent.
Oamenii de stiinta au descoperit ca partile cele mai tinere ale plantelor - mugurii, mladitele, lastarii - sunt de origine embrionara vegetala. Ele se numesc „meristeme" si au la baza celule nediferentiate care nu participa la fotosinteza, dar se multiplica rapid in momentul de germinare.
Un meristem poate continua sa creasca pe termen nedefinit si atat timp cat este viu produce in fiecare an partile componente ale acelei plante. Daca se face un experiment in vitro (in laborator) cu una din aceste celule se poate reconstitui intreaga planta. Mugurii si toate celelalte parti tinere ale plantei contin mult mai multi acizi nucleici (acestia contin informatia genetica), minerale, oligoelemente, vitamine, hormoni de crestere si enzime decat toate celelalte parti ale plantei.

„Gemmae" este denumirea latina a mugurilor. Gemoterapia este tratamentul cu ajutorul mugurilor si al partilor tinere din plante- celule stem vegetale . Se considera ca gemoterapia – terapia cu celule stem vegetale s-a nascut in Belgia, cel care a adus-o la lumina este dr. Pol Henry, dar remediile din muguri si din partile tinere din plante- celule stem vegetale au fost folosite inca din antichitate.
Medicul si filozoful grec care a trait in Roma antica, Galenus (130-190 en), prescria remedii pe baza de muguri de plop- celule stem vegetale. Un alt medic si alchimist vestit, Paracelsus (1493-l541en), a intuit forta vindecatoare a mugurilor- celule stem vegetale, pe care i-a si folosit in tratarea a tot felul de afectiuni.
Medicul belgian Pol Henry, contemporan cu noi, a fost cel care a lansat ipoteza ca meristemele contin energia informationala care conduce la formarea noii plante. Indiferent ca este un copac mare sau un ghiocel micut, mugurii si ramurelele lui stiu cum sa creasca astfel incat sa devina o planta matura, care la randul ei se va putea regenera. Aceste tesuturi embrionare necesare refacerii plantei de la an la an contin toate principiile active si energia necesara unui nou ciclu de viata.
Medicul francez Max Teteau este un alt pionier al gemoterapiei- terapiei cu celule stem vegetale. El a testat sute de plante, din care a ales aproximativ 50 ca baza pentru gemoterapie- terapiei cu celule stem vegetale. Si Fernando Pitera este reprezentant remarcabil al terapiei cu celule stem vegetale. El a scris un compendiu numit „Gemoterapia", in care se regasesc zeci de plante folosite in tratamente si are in studiu alte zeci de plante.
Remediile - celulele stem vegetale se gasesc sub forma de gemoderivate, solutii formate din apa, glicerina si alcool, in care sunt macerate diferite plante. Gemoterapia - terapia cu celule stem vegetale le pastreaza nealterate proprietatile, astfel plantele au efecte puternice, asemanatoare medicamentelor, fara sa produca insa efectele secundare pe care le au medicamentele de sinteza.
Extractele din muguri si mladite - celule stem vegetale au ca prim efect detoxifierea si drenajul, apoi tonifierea organismului, amplificarea relaxarii si a imunitatii, eliminarea stresului si a oboselii, vitaminizarea si remineralizarea organismului. In urma tratamentelor cu gemoderivate - celule stem vegetale, s-a constatat ca organismul uman este receptiv la aceste substante naturale, care sunt extrase prin metode blande, ce modifica structura naturala a mugurilor cat mai put

Terapia cu celule stem vegetale regenereaza complet toate articulatiile in diferite afectiuni articulare si osoase: ale coloanei vertebrale, ale genunchiului, umarului, gleznei, cotului  etc.  (lombosciatica, spondiloza cervicala, hernie de disc, fisuri ligamentare, fisura de menisc, gonartroza, coxartroza).in. Putem avea astfel acces la enzime, minerale, vitamine, factori de crestere, etc. de origine naturala si foarte benefici. 

 

                                                                                               
 

 Moxibustia

 

  Moxibustia este o tehnica specifica medicinei traditionale chinezesti utilizata in tratarea bolilor reumatismale, nevralgiilor, afectiunilor cauzate de frig si            umezeala utilizând moxe de diferite tipuri. Moxibustia se poate practica in combinatie cu alte metode de terapie alternativă/complementară cum ar fi reflexoterapia şi presopunctura.
Particularitatea moxibustiei consta in aplicarea unor moxe pe piele, batoane care contin o planta medicinala chinezeasca uscata.
Batonul se aprinde, incalzind zona unde este aplicat. De asemenea, specialistii spun ca se pot folosi si moxele
care încălzesc punctul energetic respectiv, de la distanţă de 2- 3 cm. Persoanele care sufera de boli provocate de un deficit de energie pot beneficia de moxibustie şi în mod special persoanele mai în vârstă.

Persoanele intre 40 si 50 de ani care au probleme cu articulatiile sau sufera de spondiloza cervico-dorso-lombara pot beneficia de utilizarea moxelorDurerile localizate in diferite parti ale corpului se preteaza la moxibustie. Daca se doreste tonifierea generala a organismului, reincarcarea bateriilor, in situatii de epuizare, de astenie sau adinamie, tratamentul prin moxibustie este recomandat. Moxa, batonul de planta uscata, se aprinde, incalzind zona unde este aplicata. Prin ardere, planta medicinala degaja o energie calorica binefacatoare, cu valori terapeutice importante, deoarece alunga umezeala si frigul care au patruns in corp.  Moxibustia prezinta virtuti tonifiante si regenerative deosebite datorita energiei degajate prin arderea plantei respective, care are caracteristici apropiate de energia biologica, cea produsa de corpul uman.

 

                                                                       

 

Din punct de vedere psihic, putem trata cu fitoterapie, acupunctura, reflexoterapie, magnetoterapieanxietatea, depresia, fobiile, atacurile de panica, schizofrenia, tulburarea bipolara, tulburarea obsesiv-compulsiva, autismul  etc. 
Medicul psihoterapeut naturist lucrează atat în zona de consiliere a pacienţilor, dar in acelasi timp aplica si alte metode de tratament alternative fara a apela la medicamentele administrate in aceste situatii de catre medicul psihiatru. In toate situatiile pacientii se pot echilibra si chiar cei care se prezinta la inceperea terapiei naturiste cu tratament medicamentos, prin scaderea progresiva a medicamentelor si inlocuirea lor cu terapie naturista: fitoterapie (terapia cu plante), reflexoterapie, acupunctura, magnetoterapie, presopunctura.
Psihoterapeutul naturist se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul şi reabilitarea persoanelor cu afectiuni psihice: depresie, anxietate, atac de panica, agresivitate, ingrijorare, experienţa unei traume, pierderea unei persoane dragi, dar si in idei obsedante, halucinaţii si alte tulburări psihice-
 schizofrenia, tulburarea bipolara, tulburarea obsesiv-compulsiva, autismul .
Sindromul obsesiv-compulsiv este o tulburare de anxietate caracterizata prin ganduri incontrolabile, si repetitive si prin comportamente ritualice carora pacientul se simte obligat sa le dea curs. Persoanele care sufera de aceasta tulburare obsesiv-compulsiva sunt capabile sa constientizeze ca gandurile si actiunile lor sunt irationale, insa se simt incapabile sa se elibereze de acestea.
Pacientii cu acest diagnostic de tulburare obsesiv-compulsiva pot verifica de zeci de ori daca au incuiat usa sau se pot spala pe maini pana isi agreseaza pielea din cauza frictiunii agresive.
Tulburarea obsesiv-compulsiva poate avea manifestari diferite de la o persoana la alta, chiar daca principalele componente ale bolii sunt aceleasi.
Obsesiile sunt involuntare, iau forma unor ganduri, imagini sau impulsuri incontrolabile, care se repeta la nesfarsit la nivel mental. Pacientii nu isi doresc sa le aiba, insa nu se pot impotrivi desfasurarii lor. Obsesiile sunt tulburatoare si distrag atentia de la activitatile curente, pana in punctul in care pot deveni dizabilitante.
Compulsiile sunt comportamente sau ritualuri pe care pacientii simt sa le adopte in mod repetitiv, in general din incercarea de a inlatura gandurile, imaginile si impulsurile obsesive. Pacientii care dezvolta o obsesie fata de impuritati, pot face curatenie in adevarate ritualuri nesfarsite.
Din pacate, aceste comportamente menite sa usureze bolnavul de gandurile obsesive nu le inlatura, ci le fortifica, declansand incarcaturi puternice de anxietate.
Tipurile de pacienti cu tulburare obsesiv-compulsiva se incadreaza, de obicei, in urmatoarele categorii
Cei preocupati de posesii. Se tem ca li se va intampla ceva rau daca arunca obiecte oarecare, de aceea sunt condusi de obsesiaacumularii lucrurilor inutile in propria locuinta.
Cei preocupati de igiena. Se tem de contaminare si dezvolta obsesii fata de curatenia trupului sau a locuintei.
- Cei care verifica. Se tem ca sunt expusi unui pericol daca nu verifica in mod repetitiv incuietori, aparate etc.
Cei supusi indoielilor si cu fobia pacatului. Se tem de lucrurile imperfecte si de pedeapsa pe care ar putea sa o primeasca atunci cand nu realizeaza un lucru bine.
Cei preocupati de ordine si simetrie. Dezvolta o obsesie in a aranja lucruri si pot avea superstitii legate de numere, culori si forme.
Studiile recente explica cauzele tulburarii obsesiv-compulsive pe seama experientelor traumatizante din copilarie, marcate in special de pedepsele aplicate de parinti pentru fiecare regula incalcata.
S-au putut observa influentele culturale in dezvoltarea personalitatii obsesiv-compulsive in statele cu o cultura axata pe autoritate, reguli stricte si pedepse aspre.
Cea mai mare parte din pacientii cu tulburare obsesiv-compulsiva prezinta atat obsesii, cat si compulsii, insa exista si cazuri cand cele doua componente apar separat. Cele mai frecvente semne si simptome sunt ale obsesiilor sunt:
teama de contaminare cu germeni sau impuritati;
- teama de a-i rani pe cei din jur sau pe sine;
ganduri obsesive si imagini sexuale explicite sau violente;
- teama obsesiva de a pierde lucruri aparent inutile, dar care ar putea fi necesare la un moment dat;
- obsesia ca toate lucrurile sa fie ordonate, aliniate si simetrice;
obsesia pentru anumite superstitii etc.
verificarea repetitive, obsesiva  a incuietorilor, intrerupatoarelor, electrocasnicelor etc.;
- verificarea obsesiva a starii de siguranta a celor dragi;
- repetarea obsesiva a unor termeni si a unor gesturi nejustificate pentru reducerea anxietatii;
obsesia pentru detalii, liste, ordine si organizare;
obsesia pentru perfectiune dusa la extrem;
obsesia pentru reguli si impunerea lor celor din jur;
Tratamentul tulburarii obsesiv-compulsive se axeaza in principal pe terapia naturista: presopunctura, fitoterapie si magnetoterapie, concomitent  cu consilierea pacientului pentru al ajuta sa-si schimbe modul de a gandi si de a se comporta.
Combinarea celor doua metoda duce la rezultate mult mai rapide, care sunt resimtite de pacient chiar de la primele sedinte de terapie. Tehnicile de relaxare si identificarea surselor de satisfactie in relatiile interumane si in activitatile placute  amelioreaza  calitatea vietii pacietului.
Atacul de panica este de fapt o frica nejustificata care apare brusc. Aceasta frica este asociata adesea unor ganduri repetitive de ingrijorare care amplifica starea de stres. Toate aceste lucruri il impiedica de multe ori pe cel care sufera un atac de panica sa doarma noaptea, sa stea singur sau sa intre in contact cu anumite situatii. Ca si simptome, se poate vorbi atat de simptome fiziologice, cat si psihologice. In timpul unui atac de panica multe persoane resimt transpiratie, fie tremuraturi, un puls accentuat, dureri in piept, greata, dureri abdominale, ameteli, nod in gat, frisoane sau puseuri de caldura, uneori si lesin. Din punct de vedere psihologic, simptomele sunt problemele de concentrare, irascibilitatea, depresia, oboseala sau gandurile negative care cresc anxietatea. De multe ori in atacul de panica, oamenii au ganduri repetitive ca vor muri, ca vor innebuni, ca vor lesina, ca vor face un atac cerebral
Invatand sa recunoasca si sa identifice acest tip de senzatii din atacul de panica, este un prim pas important in tratarea atacurilor de panica. Terapia recomandata in atacul de panica,este cea individuala, de scurta durata, care se desfasoara, de obicei, pe parcursul a cel mult 10-12 sedinte.
 
Tulburarea bipolara este o afectiune grava, de natura psihica, denumita astfel deoarece persoana suferinda alterneaza doua stari de dispozitie extreme, adica depresie si apoi, manie sau invers. Tulburarea bipolara debuteaza, de obicei in perioada finala de adolescenta, la majoritatea, se face simtita intre 20 si 30 de ani, pana in 45 de ani, iar sansele de a se dezvolta ulterior scad extrem de mult. Exista insa posibilitatea ca la un varstnic sa se instaleze depresia in forma unipolara. Tulburarea bipolara se instaleaza foarte rar la copii. In tulburarea bipolara, denumita anterior boala maniaco-depresiva, episoadele de depresie alterneaza cu episoadele de manie sau posibil, de o forma mai putin severa de manie, numita hipomanieMania este caracterizata printr-o stare extrem de activa, excesiva chiar, cu sentimente de euforie, care sunt in mare masura disproportionate in raport cu situatia reala. Persoanele care se confrunta cu mania de multe ori cred ca sunt in cea mai buna forma lor, sunt creativi, plini de initiativa si idei noi, insa din nefericire nu le pot duce pana la capat sau se dovedeste ca sunt incapabili de a le implementa. Este posibil ca  tulburarea bipolara sa fie ereditara, mai ales pe un anumit model educational daca a asistat copil fiind, la manifestarile unuia dintre parinti. Episoadele de depresie si manie pot aparea impreuna sau la o distanta in timp. Cei care sufera de  tulburarea bipolara au una sau mai multe perioade de tristete excesiva, dublata de pierderea interesului pentru viata, precum si una sau mai multe perioade de euforie, energie extrema si de multe ori iritabilitate, cu perioade de dispozitie relativ normala intre aceste perioade. 

Tratamentul se bazeaza pe terapia naturista care stabilizeaza starea de spirit, cum ar fi psihoterapia naturista, presopunctura, magnetoterapia, fitoterapia.

Cele mai multe tulburari bipolare pot fi clasificate drept:

tulburare bipolara de tip I: persoana a avut cel putin un episod maniacal care le-a impiedicat sa functioneze in mod normal sau care include halucinatii si delir (vizuale sau auditive) precum si episoade depresive

tulburarea bipolara de tip II: persoana a avut episoade depresive majore sau cel putin unul, mai putin episoade severe maniacale (hipomaniacale)

Cu toate acestea, unii oameni au episoade care seamana cu o tulburare bipolara, dar care nu indeplinesc criteriile specifice pentru bipolara I sau tulburare II. Astfel de episoade pot fi clasificate ca tulburari bipolare nespecifice sau tulburare ciclotimica.

Cauza exacta a tulburarii bipolare nu este cunoscuta, dar se considera ca o anumita predispozitie genetica ar fi implicata in dezvoltarea tulburarii bipolare. De asemenea, organismul produce anumite substante, cum ar fi norepinefrina neurotransmitatorii (substante prin care celulele nervoase pot comunica) sau serotonina, al caror nivel nu poate fi controlat in mod normal. Tulburarea bipolara poate debuta dupa un eveniment stresant, cum dealtfel orice astfel de eveniment poate declansa un alt episod.Simptomele de tulburare bipolara de tip depresie si manie pot aparea si in alte afectiuni, cum ar fi in hipertiroidie, din cauza unui nivel ridicat de hormoni tiroidieni.

Copiii cu autism sunt diferiti! Caracteristice tuturor copiilor cu autism sunt problemele de comunicare si limbaj, de socializare si comportamentele repetitive, autostimularile si interesele restranse legate de persoane sau activitati.

Un copil cu autism poate avea deprinderi de autonomie personala foarte bine formate, nivel cognitiv conform varstei, dar sa nu raspunda la nume, prezinta intarziere in dezvoltarea limbajului, contact vizual slab sau inexistent, dezinteres pentru persoanele din jur.

Un alt copil cu autism poate intampina dificultati majore in mentinerea atentiei in activitate, lipsa contactului vizual, probleme de autonomie personala, dificultati in intelegerea limbajului receptiv si expresiv, dar sa fie interesat de persoanele din jur.

Autismul se insoteste adesea de deficit intelectual, ultimile cercetari in domeniu arata ca peste 60 % dintre copiii autisti au un coeficient de inteligenta sub 50, si doar 6% au coeficientul de inteligenta peste 85. La testele de inteligenta, cel mai adesea obtin scoruri ridicate la la probele de performanta si cele mai slabe scoruri le obtin la rezolvarea itemilor ce necesita aptitudini verbale sau sociale.

Deficitul de atentie poate aparea pentru ca aria de interese a copiilor cu autism este restransa si uneori mult diferita de cea considerata adecvata. 

 

Tulburarile de limbaj se constata la apoape toti copiii cu autism, si se refera la limbajul verbal, la gesturi, sau la pointing.Copiii autisti nu dezvolta in mod spontan modalitati non-verbale pentru a exprima cererea, refuzul, sentimente etc. Ecolalia este foarte frecvent intalnita, fiind uneori singura forma de limbaj verbal la care copilul autist poate ajunge. 
Copilul autist nu-si foloseste insa vocea pentru a atrage atentia, este un copil „cuminte” care nu isi foloseste limbajul cu sens de comunicare. 

La prima vedere poate părea ciudat că o astfel de boala dificila, cum ar fi schizofrenia, poate fi tratata în mod diferit decât cu metode clasice medicamentoase și într-adevăr, există o percepție că tratamentul schizofreniei este aproape imposibil. De fapt, acest lucru nu este adevărat, pentru că schizofrenia are la baza tot un dezechilibru energetic aparut pe baza unei predispozitii genetice; activarea procesului patologic poate fi determinate de un traumatism cranian, șoc mental sever, boli infecțioase sau foarte frecvent de consumul de droguri (cannabis, amfetamine, ecstasy etc.).

La prima vedere poate părea ciudat că o astfel de boala dificila, cum ar fi schizofrenia, poate fi tratata în mod diferit decât cu metode clasice medicamentoase și într-adevăr, există o percepție că tratamentul schizofreniei este aproape imposibil. De fapt, acest lucru nu este adevărat, pentru că schizofrenia are la baza tot un dezechilibru energetic aparut pe baza unei predispozitii genetice; activarea procesului patologic poate fi determinate de un traumatism cranian, șoc mental sever, boli infecțioase sau foarte frecvent de consumul de droguri (cannabis, amfetamine, ecstasy etc.).
Psihoterapia naturista in schizofrenie este posibila, în special în cazul în care procesul de vindecare este abordat cu mare responsabilitate si pacientul este tratat în mod complex terapeutic și este sustinut de cei dragi din familie si din jurul lui, care pot sa-l ajute în această problema dificilă.
Schizofrenia este o boala psihica ce debuteaza de cele mai multe ori la varsta adolescentei. Schizofrenia este o stare in care persoana afectata are halucinatii, paranoia si comportament neobisnuit. Pacientul cu schizofrenie pierde progresiv contactul cu realitatea si isi creeaza propria sa lume. Halucinatiile din schizofenie sunt in special cele auditive, dar pot fi si vizuale, olfactive etc. Pentru bolnavul de schizofrenie, valorile si realitatea noastra nu exista, sunt mai mult sau mai putin distorsionate.
Schizofrenia este o boala cronica, ce poate fi insa tinuta sub control cu psihoterapie naturista, iar evolutia sa este foarte buna. Psihoterapia naturista în schizofrenie implică tehnici şi metode din mai multe specialitati terapeutice, ca de exemplu: psihoterapia cognitiv- comportamentală completata cu magnetoterapia, presopunctura, reflexoterapia, microacupunctura – auriculoterapia, fitoterapia (tera

Inapoi la pagina anterioara

"Dacă o cale e mai bună decât alta, fii sigur că e calea naturii."
Aristotel