MEDICINĂ ALTERNATIVĂ

Boli oftalmologice: conjunctivite, blefarite, ptoze palpebrale, strabism, miopie, cataractă, glaucom etc.

 

Glaucomul

Glaucomul cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se produce lezarea nervului localizat in polul posterior al ochilor (nervul optic), rezultand in final pierderea vederii. In multe din cazuri aceste leziuni ale nervului optic se banuieste ca apar datorita cresterii presiunii intraoculare (TIO-tensiunea intraoculara) care rezulta datorita acumularii lichidului (umoarea apoasa) intraocular. Uneori leziunile apar chiar daca nu creste presiunea intraoculara.

In  glaucomul cu unghi deschis nu se cunoaste cauza exacta a lezarii nervului optic. In mod normal forma partii frontale a globului ocular (camera anterioara a globului ocular) este mentinuta de un lichid numit umoare apoasa, care este produsa si eliminata, mentinand o presiune constanta intraoculara. In unele cazuri umoarea apoasa nu este drenata in mod corespunzator, dar motivul aparitiei acestui lucru nu este cunoscut. Cand acest lucru se produce, lichidul se acumuleaza intraocular provocand cresterea tensiunii intraoculare. Presiunea crescuta intraoculara lezeaza nervul optic producand scaderea progresiva a acuitatii vizuale. 

Nu toate persoanele cu glaucom cu unghi deschis prezinta o crestere a presiunii intraoculare. Se estimeaza ca 16-40% din cazurile de glaucom cu unghi deschis se produc fara o crestere a presiunii intraoculare. In aceste cazuri, scaderea fluxului sangvin care vasculariza nervul optic se banuieste a fi cauza. Semnele de debut care apar in glaucomul cu unghi deschis sunt tensiunea intraoculara normala sau crescuta, modificari la nivelul globului ocular (excavatia papilei nervului optic) si pierderea vederii campului periferic - cand nu creste presiunea intraoculara.

Glaucomul cu unghi inchis apare atunci cand unghiul de drenaj pentru umoarea apoasa deja ingustat devine blocat. Acest lucru apare cand: 
-partea colorata a globului ocular (irisul) si cristalinul blocheaza circulatia umorii apoase din camera anterioara. Blocajul produce cresterea presiunii intraoculare si face ca irisul sa comprime sistemul de drenare al ochiului (sistemul trabecular). Acest lucru produce cresterea presiunii intraoculare si lezeaza nervul optic, conducand la pierderea progresiva a vederii pana la orbire 
-defectele care apar la nivelul irisului il fac sa se deplaseze anterior, blocand unghiul de drenaj. Alti factori sunt tumorile care comprima si deplaseaza irisul anterior, inchizand unghiul de drenaj.

Glaucomul care este prezent de la nastere (glaucomul congenital) sau cel care apare in primii ani de viata (glaucomul infantil) sunt de cele mai multe ori provocate de defecte congenitale. Un defect congenital apare datorita unei infectii a mamei in timpul sarcinii, cum este rubeola sau cum este o boala mostenita, neurofibromatoza. Glaucomul este estimat ca apare la aproximativ 30% din persoanele cu sindrom Stuge-Weber care determina cresterea presiunii la nivelul partii albe a globului ocular (sclera).

Glaucomul  care apare si in urma altor afectiuni si se numeste glaucom secundar. 

-glaucomul apare dupa un traumatism ocular, dupa o interventie chirurgicala, datorita cresterii unei tumori sau ca urmare a unei complicatii a unei afectiuni medicale cum este diabetul 
-administrarea unor anumite medicamente cum sunt corticosteroizii folositi pentru tratarea unei infectii oculare sau a altor boli 
-glaucomul poate sa apara si in urma distrugerii si imprastierii materiilor colorate intraoculare (pigmenti) care se gasesc la nivelul irisului. Aceasta forma de glaucom secundar se numeste glaucom pigmentar. Un alt material care se imprastie (de origine necunoscuta) care se depoziteaza in camera anterioara a globului ocular poate produce glaucom congenital numit sindrom exofoliativ (pseudoexfoliativ) 
-cataracta care produce marirea cristalinului poate cauza un glaucom secundar (glaucom fakomorfic). Pe masura ce avanseaza cataracta, cristalinul se ingroasa inchizand unghiul de drenaj al ochiului, ceea ce duce la cresterea presiunii intraoculare. Tratamentul medicamentos si posibil cel chirurgical se pot folosi pentru a scadea tensiunea intraoculara. Este nevoie de eliminarea cataractei pentru a se trata glaucomul fakomorfic.

 

Simptomele difera in functie de tipul glaucomului

In glaucomul cu unghi deschis singurul simptom care apareconsta inscaderea acuitatii vizuale. Campul vizual periferic se pierde inaintea celui central, care se foloseste in vederea cu acuratete a detaliilor. 
Se poate ca scaderea acuitatii vizuale sa nu fie observata decat atunci cand devine severa intrucat ochiul afectat mai putin compeseaza si pentru celalalt. Scaderea acuitatii vizuale poate sa devina evidenta intr-un stadiu mai avansat al bolii. Intre timp s-a pierdut foarte mult din acuitatea vizuala. 
Glaucomul cu unghi inchis poate sa nu provoace nici un simptom aparent sau simptome minore. Se poate intampla sa apara simptome pe o perioada scurta de timp (glaucom cu unghi inchis subacut) care de obicei apar seara si dispar pana dimineata urmatoare sau poate sa apara simptomatologie severa (acuta) care necesita un tratament medical de urgenta. Simptomele glaucomului cu unghi inchis apar de obicei la un singur ochi odata si de cele mai multe ori sunt: 
-vedere incetosata care apare brusc 
-durere severa, care apare la nivelul globului ocular sau in zonele imediat apropiate ochiului 
-halou color in jurul surselor de lumina 
-eritem al ochiului 
-greata si varsaturi. 
Simptomele care apar in glaucomul congenital sau cel care apare in primii ani de viata (glaucomul infantil) sunt: 
-ochi plini de lacrimi sau o sensibilitate la lumina (a copilului) 
-unul sau ambii ochi congestionati, indicand ca zona transparenta a ochiului (corneea) a suferit o leziune 
-marirea globilor oculari datorita cresterii presiunii intraoculare, avand un aspect exoftalmic (ochi protruzivi). Acest lucru nu apare la adulti. 
-prurit (mancarime) sau senzatie de nisip in ochi sau inchiderea ochilor in cea mai mare parte de timp.

 

Cataracta

 

 In cataracta, cristalinul (lentila din interiorul ochiului) isi pierde transparenta si nu mai permite formarea unor imagini clare la nivelul retinei (fundului de ochi).

Popular, cataracta se numea “albeata”, deoarece in formele avansate, cristalinul devenind mat, opac, se vedea la nivelul pupilei (zona neagra, centrala, din mijlocul irisului devenea alba). 

Cataracta poate aparea la orice varsta, chiar de la nastere (cataracta congenitala), dar este mai frecventa dupa varsta de 60 ani. 

·       Poate sa apara la un ochi (dupa traumatism, boala oculara) sau la amandoi (cataracta de varsta, in boli generale etc). In cazul aparitiei la ambii ochi, vederea poate fi la fel de proasta sau unul din ochi poate sa vada mai bine

 Simptomele cataractei

• cristalinul devine opac (se acopera cu o membrana)
• vedere neclara, încetosata
• dificultate crescuta de a vedea pe timpul noptii sensibilitate la lumina puternica
• senzatia ca vezi niste cercuri în jurul luminii
• nevoia de a avea lumina puternica pentru a citi si pentru alte activitati
• schimbarea frecventa a retetelor de ochelari sau a lentilelor de contact
• diminuarea sau îngalbenirea culorilor
• senzatia de imagine dubla la un singur ochi

NU apar durere, lacrimare, roseata (decat daca ochiul mai are si alte boli)

Cauzela cataractei

• vârsta înaintata
• expunerea excesiva la radiatii ultraviolete (UV)
• expunerea artificiala (saloane pentru bronzat artificial)
• diabet zaharat
• glaucom
• expunerea frecventa la sau tratament cu raze X
• factori genetici 
• leziuni oculare, mai ales la copii

Tratamente si remedii naturiste

• acupunctura
• presopunctura
• magnetoterapia
• reflexoterapie
• fitoterapia

 

Acupunctura Su jok poate fi efectuata fie folosind ace de acupunctura, fie fara ace, actionand asupra punctelor de acupunctura prin diverse alte metode:laser cu lumina colorata, culori,presopunctura, magneti.

Disciplina fundamentală a medicinei tradiţionale orientale, acupunctura mai este incă privită ca o terapie înconjurată de o oarecare aură misterioasă. Dintr-un anumit punct de vedere însă, acupunctura este cea mai larg acceptată dintre tehnicile orientale de tratament. Faţă de alte metode, acupunctura dă rezultate imediate, mai ales în dureri acute, unele netratabile prin mijloacele clasice. Acupunctura poate deveni o veritabilă artă a vindecarii bolilor cronice şi chiar a unor probleme psihice, cum ar fi  Nenumarate studii clinice au demonstrat eficienţa acupuncturii.

Termenul „acupunctură” a fost introdus în Europa de către un misionar iezuit din sec. XVII şi provine din latinescul acus (ac) şi punctura (înţepătură).

Stimularea cu precizie maximă a punctelor de acupunctură are ca scop reechilibrarea fluxului energetic al organismului şi, în medicină coreeana, se înscrie în cadrul unui tratament complex, care presupune prescripţii medicale, un anumit regim alimentar şi un program de exerciţii fizice, de exemplu tai chi.

Potrivit tradiţiei medicale orientale, există 12 astfel de meridiane principale de acupunctura (6 yin şi 6 yang) şi 8 meridiane „extraordinare” sau colaterale, care formează împreună o vastă reţea energetică. Când Qi circulă nestingherită prin meridianele de acupunctura, echilibrul energetic se află în perfectă stare şi omul este sănătos. Cel mai mic blocaj în această curgere neîntreruptă provoacă dezechilibre fizice, emoţionale şi spirituale care se traduc prin boală.

Pentru restabilirea echilibrului, acupunctura acţionează prin intermediul acelor, asupra punctului de „tonifiere” sau, dimpotrivă, de „dispersie” al meridianului implicat. Stimularea punctelor de acupunctura restabileşte circulaţia energetică, prevenind dezvoltarea bolilor. Interesant este că punctele de acupuncturaasupra cărora se acţionează nu corespund în mod necesar zonelor dureroase.

În acupunctura, ca şi în alte terapii orientale, consultaţia este diferită de cea clasică. De diagnosticarea corecta depinde eficacitatea tratamentului. Inacupunctura medicul dispune de mai multe metode de diagnosticare: anamneza- observarea pacientului, ascultarea, olfactia si palparea si masuratorile energetice.

In acupunctura medicul se interesează atat de boală cat şi de individualitatea pacientului. Interesul terapeutului se axează de asemenea si pe prevenirea apariţiei bolii. Important este însă că acupunctura, ca tratament de bază sau în combinaţie cu alte terapii, dă rezultate într-o serie întreagă de boli. Acupunctura este apreciată în intreaga lume pentru eficacitatea cu care tratează afectiunile oftalmologice.

Acupunctura este indicată si în stări de epuizare generală prelungită, atât fizică cât şi psihică. Studii ştiinţifice au scos în evidenţă influenţa acupuncturiiasupra activităţii cerebrale, pe care o stimulează, obţinându-se un efect revigorant.

Eficacitatea tratamentului de acupunctura se pot produce imediat si se observa de la primele sedinte de acupunctura. În alte cazuri, ele apar abia după un interval de timp. Pacientul poate resimţi o stare de somnolenţă sau, dimpotrivă, de revitalizare. Totul depinde de natura punctelor de acupunctură stimulate (tonifiere sau dispersie). Uneori, simptomele pot părea că se agravează, pentru a dispărea mai apoi încetul cu încetul in tratamentul de acupunctura. 

Acupunctura este una dintre cele mai eficiente metode de tratament alaturi de terapia cu plante, reflexoterapia, masajul terapueutic, datorita beneficiilor sale asupra organismului uman.

Daca suferi de afectiuni oculare solutia este acupunctura . Pe langa tratamentul cu acupunctura , este nevoie si de o alimentatie sanatoasa si de schimbarea stilului de viata

Organizatia Mondiala a Sanatatii a demonstrat ca acupunctura are efecte mult mai benefice asupra bolilor oculare decat alte metode de tratament. In aceste cazuri, tratamentele deacupunctura sunt personalizate, in functie de afectiunea pacientului.

Toate afectiunile oculare sunt tratate cu ajutorul acupuncturii, iar durata tratamentului este in functie de gravitatea afectiunii.
 

 

Alergiile oculare

 

Alergiile oculare cuprind un grup heterogen de situatii patologice la nivelul ochiului, predominant la nivelul conjunctivei, cauza fiind un raspuns imun exagerat si nedorit al organismului la anumite substante numite alergeni.
Se considera ca 1 din 10 persoane a avut cel putin un episod alergic pe parcursul vietii, organismul uman intrand in contact cu peste 14.000 de substante chimice.
Ochiul este supus în permanenta la numeroase agresiuni: alergeni transmisi pe calea aerului, dar si prin contact – cosmetice, solutii de intretinere pentru lentilele de contact, administrare topica de antibiotice si alte substante. Frecventa in crestere a acestor afectiuni se datoreaza modificarilor de mediu si individuale care apar: modificari climatice, modificarea vegetatiei, poluarea, modificarea reactivitatii individuale.

Tipuri de alergii oculare

• Conjunctivita alergica sezoniera – este cea mai comuna forma de conjunctivita alergica si este intermitenta, periodica. Ea apare ca reactie la polenul plantelor si mucegai si este adesea insotita de rinita alergica (febra fanului).
• Conjunctivita alergica perena – este o forma mai putin frecventa, in care simptomele sunt prezente pe tot parcursul anului. Principalii alergeni implicati sunt parul animalelor, praful si penele. Desi simptomele pot aparea pe tot parcursul anului si sunt mai putin severe decat cele ale conjunctivitei alergice sezoniere, acestea se pot agrava sezonier.
• Conjunctivita vernala – este o forma cronica de conjunctivita, care apare cel mai frecvent primavara si toamna. Aceasta poate afecta vederea si apare mai frecvent in familiile cu istoric de atopie (astm, rinita, eczema).
• Keratoconjunctivita atopica – este un tip de conjunctivita alergica, care este asociat cu dermatita atopica a pleoapelor si fetii. Simptomele includ roseata, mancarime, arsuri, lacrimare, secretii vascoase si umflarea pleoapelor. Varsta de debut este, de obicei, inainte de 20 de ani la pacientii cu istoric de alergii.
• Conjunctivita giganto-papilara – poate fi cauzata de o trauma produsa prin frecarea conjunctivei tarsale de marginea lentilei de contact, proteza oculara, sutura chirurgicala, sau poate apare spontan – “floppy eyelid syndrome” – frecarea pleoapei eversate de perna. Mecanismul este complex si insuficient elucidat.

Simptomele conjunctivitei alergice 

Conjunctivita alergica afecteaza ambii ochi in acelasi timp, desi uneori un ochi este mai grav afectat decat celalalt. Principalul simptom al conjunctivitei alergice este pruritul (mancarimea) la nivelul ochilor.
Conjunctiva (mucoasa care acopera albul ochilor si interiorul pleoapelor) devine tumefiata si rosie, desi vederea ramane, de obicei, intacta. Desi conjunctivita alergica poate sa apara singura, de obicei este asociata cu rinita alergica.

Semnele si simptomele de conjunctivita alergica sunt:

• Mancarime si senzatia de arsura la nivelul ochilor – nu exista alergie oculara fara prurit
• Umflarea pleoapelor
• Lacrimare excesiva
• Dilatarea vaselor de sange de la nivelul conjunctivei ceea ce va duce la roseata conjunctivei
• Secretii oculare apoase sau mucoase
• Ochi rosii
• Sensibilitate la lumina (fotofobie)
• Vedere neclara (uneori)
• Cearcane
• Tulburari ale somnului (insomnie)

Spre deosebire de conjunctivitele bacteriene si virale, conjunctivita alergica nu este contagioasa.
In conjunctivitele bacteriene, secretia oculara este, de obicei, groasa si cremoasa; in conjunctivitele alergice sau virale secretia oculara este clara.